În lumea de astăzi, Elegie a devenit un subiect de cea mai mare importanță și relevanță în diverse sfere ale vieții. Atât la nivel personal, cât și profesional, Elegie a generat un mare impact și a trezit un mare interes în public. Există numeroase studii, cercetări și dezbateri în jurul Elegie, care demonstrează importanța acestuia și necesitatea de a o înțelege în profunzime. În acest articol, vom explora diferite aspecte legate de Elegie, analizând influența acesteia asupra societății actuale și posibila sa evoluție în viitor. În plus, vom reflecta asupra posibilelor implicații și consecințe ale Elegie în viața noastră de zi cu zi, precum și în dezvoltarea diferitelor industrii și sectoare.
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modificare. |
Literatura română | ||
Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
Curente în literatura română | ||
Umanism -
Clasicism | ||
Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
Portal România | ||
Portal Literatură | ||
Proiectul literatură | ||
Elegia (cuvânt ce provine din limba greacă și înseamnă „cântec de doliu”) este o specie a genului liric caracterizată prin exprimarea unui sentiment de tristețe, mergând de la melancolie la durere. Sentimentele elegiace se pot identifica la mai multe specii ale liricii culte.
Elegia este considerată muza durerii. La început poezia este scrisă în distih exprimând jalea-distihul elegiac. Mai târziu a început să exprime sentimente complexe. În secolul al XX-lea, totuși, elegia tinde să dobândească un caracter filosofic.
Trăsăturile principale ale elegiei sunt:
Elegiile pot fi clasificate astfel: erotice, filosofice, religioase sau patriotice.
Reprezentanți din literatura universală: Johann Wolfgang Goethe („Elegia de la Marienbold”), Aleksandr Pușkin („Elegia”), Francesco Petrarca („Consoliera”), Rainer Maria Rilke („Elegiile din Duino”), Alphonse de Lamartine.
Reprezentanți din literatura română: Grigore Alexandrescu („Adio”, „La Târgoviște”), Vasile Alecsandri („Steluța”), Tudor Arghezi („Cenușa visărilor”), Mihai Eminescu („Melancolie”, „O, mamă”), Lucian Blaga („Gorunul”).