În acest articol, vom explora în profunzime Józef Bem și impactul său asupra societății contemporane. De la origine până la evoluția sa actuală, Józef Bem a fost subiect de interes și dezbatere în diverse domenii, atât în cultura populară, cât și în mediul academic. Vom aprofunda în sensul, influența și relevanța sa în lumea de astăzi, analizând modul în care Józef Bem ne-a modelat percepțiile, atitudinile și comportamentele. Prin această analiză, vom căuta să înțelegem implicațiile Józef Bem în societatea noastră și să reflectăm asupra rolului său în dezvoltarea umană.
Józef Bem | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Tarnów, Monarhia Habsburgică |
Decedat | (56 de ani) Alep, Imperiul Otoman |
Înmormântat | Tarnów |
Cetățenie | Polonia Congresului Imperiul Otoman (–) |
Religie | creștinism islam |
Ocupație | militar inginer |
Limbi vorbite | limba franceză limba poloneză |
Studii | I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie |
Activitate | |
Gradul | general |
Bătălii / Războaie | Battle of Iganie Battle of Ostrołęka Bătălia de la Timișoara Bătălia de la Albești |
Decorații și distincții | |
Decorații | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.
La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.
După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.
|titlelink=
(ajutor)