În lumea de astăzi, Johann Filstich este un subiect care a căpătat relevanță și generează un mare interes în societate. De ani de zile, Johann Filstich a fost subiect de dezbatere și studiu de către experți din diverse discipline, care caută să înțeleagă și să analizeze implicațiile sale în diferite domenii. Fie dintr-o abordare istorică, științifică, culturală sau socială, Johann Filstich a stârnit curiozitatea și atenția oamenilor din întreaga lume. În acest articol, ne vom adânci în lumea captivantă a lui Johann Filstich, explorând originile sale, evoluția în timp și impactul său astăzi.
Johann Filstich | |
Date personale | |
---|---|
Născut | |
Decedat | (59 de ani) Brașov, Monarhia Habsburgică |
Ocupație | istoric |
Modifică date / text |
Johann Filstich (n. 9 noiembrie 1684, Brașov - d. 18 decembrie 1743, Brașov) a fost un profesor, traducător, scriitor, cercetător și istoric sas, rector al Gimnaziului din Brașov.
Johann Filstich a fost fiul lui Stephan Filstich, consilier gubernial și jude al Brașovului. Urmează gimnaziul după care își continuă studiile la Alba Iulia (1702-1703) pe care le întrerupe din motive de sănătate. Reia studiile pentru puțin timp la Aiud, dar este nevoit să le întrerupă și de această dată din cauza răscoalei curuților conduse de Francisc Rakoczi. În aceste condiții, tatăl este nevoit să-și recheme fiul la Brașov unde își încheie studiile gimnaziale(1704-1706).
La începutul lunii august 1706 pleacă la Universitatea din Halle pe care o frecventează timp de doi ani și jumătate.
În martie 1709 pleacă la Universitatea din Leipzig, dar în scurt timp, este nevoit să se mute la Universitatea din Jena unde se înscrie la 22 octombrie 1709.
La începutul anului 1712 pleacă din Jena, trece pe la târgul de primăvară din Leipzig, apoi dă curs invitației unei concetățene căsătorite cu un nobil silezian și pe 30 iunie 1712 ajunge la Brașov.
Se căsătorește în ianuarie 1714, dar în anul următor rămâne văduv. În 1717 se recăsătorește, dar e nevoit să se refugieze la Feldioara din cauza ciumei. Rămâne văduv pentru a doua oară, soția fiind victima epidemiei de ciumă.
La începutul anului 1720 revine în Brașov și i se oferă posibilitatea ocupării postului vacant de rector al gimnaziului. Acceptă oferta și-și ține discursul inaugural cu tema De fatis rei literariae in Transilvania. A condus acest gimnaziu timp de 24 ani, fiind cea mai lungă perioadă deținută până atunci la conducerea acestuia.
Activitatea fructuoasă a fost întreruptă în dimineața zilei de 18 decembrie 1743 când moare.