În lumea de astăzi, Paul Verlaine este un subiect care a captat atenția a milioane de oameni de pe tot globul. Relevanța și impactul său au devenit obiect de discuții și analize în diferite domenii, de la politică la cultura populară. Pe măsură ce Paul Verlaine continuă să fie un subiect fierbinte, influența și repercusiunile sale continuă să fie subiect de cercetare și dezbatere. În acest articol, vom explora diferite perspective asupra Paul Verlaine, de la origini până la impactul său astăzi, cu scopul de a arunca lumină asupra acestui fenomen fascinant.
Paul Verlaine | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Metz, Franța |
Decedat | (51 de ani) Paris, Franța |
Înmormântat | Cimitirul Batignolles |
Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
Părinți | Nicolas Verlaine Élisa Verlaine |
Căsătorit cu | Mathilde Mauté |
Copii | Georges Verlaine |
Cetățenie | Franța |
Religie | ateism |
Ocupație | poet eseist scriitor libretist traducător |
Limbi vorbite | limba franceză |
Pseudonim | Pauvre Lelian, Pablo de Herlagnèz |
Studii | Lycée Condorcet |
Limbi | limba franceză |
Mișcare/curent literar | simbolism |
Specie literară | genul liric |
Note | |
Premii | Prince des poètes |
Semnătură | |
Modifică date / text |
Paul Verlaine (n. , Metz, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un poet francez. El aparține curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de „poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate și candoare. Versurile de început („Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o demonstrează volumele sale: „Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai valoros, „Înțelepciune” (1881), „Odinioară și altădată” (1885), „Iubire” (1888), „Elegii” (1893) etc. El afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți și formulează, în versurile celebre din „Arta poetică” (1855), notele caracteristice ale esteticii simbolismului: „Muzica înainte de toate”; „Sucește gâtul elocinței”; „Nuanță, nicidecum culoare”.
Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub formă de text format din fraze legate. |
Literatură franceză |
Istoria literaturii franceze |
Medievală |
Scriitori francezi |
Listă cronologică |
Portal Franța |
Portal Literatură |
|titlelink=
(ajutor)